Tăuții-Măgherăuș

Tăuții-Măgherăuș este un oraș din județul Maramureș, situat în extremitatea de nord-vest a României, în provincia istorică Maramureș/Transilvania, în partea de nord a Depresiunii Baia Mare la poalele de sud ale Munților Gutâi, pe râurile Someș, Lăpuș și Băița. Localitatea se află la intersecția paralelei 47°40′04″ latitudine nordică cu meridianul 23°28′20″ longitudine estică, la 9 km vest de municipiul Baia Mare, la o altitudine de 600–950 m. A fost declarat oraș prin Legea nr. 83/2004 din 7 aprilie 2004, având în administrare șase localități componente: Băița, Bozânta Mare, Bușag, Merișor, Nistru și Ulmoasa.

Date Geografice

Coordonate GPS	47°40′04″ N, 23°28′20″ E (47.6695, 23.4655)
Altitudine	600–950 m
Județ	Maramureș (MM)
Suprafață totală	125,6 km²
Suprafață intravilan	27,3 km²
Populație (2019)	8 540 locuitori
Densitate	313 loc./km²
Cod poștal	437355
Fus orar	EET/EEST (UTC+2/+3)
Prefix telefonic	0262
Veccinătăți	Baia Mare (9 km est), Seini, Ulmeni, Șomcuta Mare, Satu Mare (județ limitrof)

Relief

Orașul se află în nordul Depresiunii Baia Mare, la contact cu carpații Orientali, mai precis la poalele de sud ale Munților Gutâi (ramură a Munților Oașului). Relieful este diversificat, cu văi largi ale râurilor Someș, Lăpuș și Băița, dealuri colinare și munți de altitudine medie (până la 1 400 m în Masivul Gutâi). Solurile sunt bogate în zăcăminte de minereuri complexe (aur, argint, plumb, zinc, cupru) în zonele Băița și Nistru, precum și de pirite cuprifere la Nistru, exploatate documentar încă din 1788.

Climă

Clima este temperată-continentală moderată, cu influențe oceanice atenuate de bariera carpatică. Iernile sunt reci și zăpadoase (medii iernii sub 0 °C), verile calde și ploioase (medii iulie 18–20 °C), iar precipitățile anuale depășesc 900 mm. Vânturile predominante sunt de vest și nord-vest. Amplitudinea termică anuală mare și inversiunile termice frecvente în văi favoarează poluarea atmosferică, amplificată de activitatea minieră istorică.

Populație și demografie

An	Populație totală	Români	Maghiari	Romi	Alte etnii
2011	7 136	5 891 (82,6%)	847 (11,9%)	68 (1,0%)	330 (4,5%)
2019 (est.)	8 540	—	—	—	—

La recensământul din 2011, structura confesională arăta: 5 359 ortodoxi (75,1%), 725 romano-catolici (10,1%), 270 greco-catolici (3,8%), 251 reformați (3,5%), 531 alte confesiuni sau fără religie (7,5%). Din punct de vedere demografic, orașul face parte din categoria orașelor mice, cu o densitate de 313 loc./km². Populația a crescut ușor între 2011–2019, dar tendința pe termen lung este de stagnare/ușoară scădere, specifică zonei.

Istorie

Așezarea Tăuții-Măgherăuș provine din unificarea satelor Tăuții de Jos și Măgherăuș. Primele atestări documentare dată de 1216, când valea ce trece prin Tăuții de Jos purta numele de „Miszt”. Toponimul „Toutfalu” apare prima dată în 1490, legat de refugiați ai mișcării lui Jan Hus care s-au stabilit aici în secolul XV. În 1440, așezarea a fost complet distrusă, dar a fost refăcută prin diplomă care acordă privilegii: scutire de daruri pe 3–12 ani, drept de a-și alege primar și judecători proprii, libertate de migrație. Privilegiile au fost confirmate până la 1711 de succesivi proprietari (Moritzhiday Moritz, Bathorii Gabor, Rakoczi). În 1609 localitatea a fost distrusă de armate, iar Bathorii Gabor a adăugat noi scutiri fiscale pentru reconstrucție. Un moment singular: în 1647 locuitorii s-au declarat „Republică Independentă”, refuzând să plătească daruri, dar Comitatul Satu Mare n-a recunoscut independența. În 1650 s-a născut aici celebrul tipograf european Totfalusi Kis Miklós. Meserii tradiționale: minerit, viticultură, olarie, tâmplărie, cioplitul lemnului, cizmarie, tăbăcarie.

Cartierul Măgherăuș are origini din secolul XIV („Magherausul Mare”) și XV („Magherausul Mic”), unificate sub numele „Mogyorosi” (1424). Băița este atestată din 1329 ca „Lapos Banya”, donată de Carol I de Austria orașului Baia Mare; registrele papale din 1332 menționează zăcăminte bogate de aur la Dealul Târnita și de argint pe valea râului. Bozânta Mare apare în documente din 1405 („Bazincha”), 1410 („Bozyntha”), 1424 („Bozontha”). Nistru era cunoscută de veacuri pentru zăcămintele de minereuri; în 1894 aveau 65 case și 398 locuitori. Ulmoasa, plasată mai sus de Băița între dealuri și păduri, se identifică cu vechiul oraș „Fekete Banya”; locuitorii actuali sunt urmași ai coloniștilor veniți din Galitia în secolul XVII. Bușag, atestată din secolul XV („Bujak”, „Bujakfalu”), a fost sub dominația cetății Seini și, în 1684, sub pășalâcul turcesc din Oradea. Merișor, menționat din 1493 ca „Monosthory” (de la o mânăstire dispărută), a apartinut mai multor moșieri până la mijlocul secolului XIX.

În punctul „Coasta Bușagului” au fost descoperite vestigii paleolitice și din Epoca Bronzului. Comuna Tăuții-Măgherăuș a fost ridicată la rang de oraș la 7 aprilie 2004, având inițial 3 localități componente (Băița – 1334, Bușag – 1493, Nistru – 1555) și 4 sate (Bozânta Mare – 1383, Buteasa – 1424, Merișor – 1493, Ulmoasa – 1904); ulterior structura a cuprins cele șase localități actuale.

Obiective turistice

Biserica reformată (secolele XIV–XV)

Cea mai veche biserică din oraș, datând din secolele XIV–XV, inițial romano-catolică, devenită reformată la mijlocul secolului XVI. Clădirea medievală a păstrat elemente arhitecturale gotice și reprezintă nucleul istoric al localității Tăuții de Jos.

Biserica romano-catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”

Construită în 1803 pe locul unei biserici din 1764, extinsă în 1908. Interiorul găzduiește elemente de artă sacră și mobilier istoric, fiind un centru spiritual important pentru comunitatea maghiară romano-catolică.

Biserica romano-catolică „Sfântul Laurențiu” (1875)

Datând din 1875, această biserică servește comunitatea romano-catolică și se remarcă prin arhitectură neogotică simplă, cu turn-clopotniță și altar poligonal.

Biserica ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1560, refăcută 1630)

Primul locaș de cult ortodox din localitate, datând din 1560, integral refăcută în 1630 și transformată în 1830. Este una din cele mai vechi biserici ortodoxe din zona Baia Mare.

Biserica ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (1815)

Construită în 1815, biserica servește comunitatea ortodoxă română din centrul orașului, prezentând arhitectură tradițională maramureșeană cu turn de lemn și picturi murale de valoare.

Biserica ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorătorul de Mir” (1909)

Edificată la începutul secolului XX (1909), completează ansamblul bisericesc ortodox din Tăuții-Măgherăuș, fiind amplasată într-un cartier nouă dezvoltat.

Biserica greco-catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Nistru (1936)

Situată în localitatea componentă Nistru, construită în 1936, servește comunitatea greco-catolică și este un monument al prezenței acestui cult în zona minieră.

Biserica romano-catolică din Nistru (1790)

Una dintre cele mai vechi biserici romano-catolice din zona Nistru, datând din 1790, reflectă importanța comunității maghiare catolice din acest sat minier.

Rezervația naturală Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare

Plasată la granița cu municipiul Baia Mare, rezervația protejează o pădure de castani cu fructe comestibile (Castanea sativa), speciune rară în flora românească, cu valoare ecologică, estetică și economică (fructe comestibile, lemn, miere).

Muzeul Tipografului Kiss Miklós

Casa memorială a celebrului tipograf european Totfalusi Kis Miklós (n. 1650 în Tăuții de Jos), pionier al tipografiei moderne, autor al caracterelor „Kis” (Janson) folosite încă astăzi. Muzeul expune presă tipografică, matrice, Lucrări tipărite și documente de arhivă.

Casa memorială a poetului Ion Șugariu (Băița)

În satul Băița funcționează casa memorială a poetului Ion Șugariu, personalitate a literaturii române, cu exponate, manuscrise, fotografii și mobilier epocă.

Lacul de acumulare din Nistru (3,50 ha)

Un lac artificial de 3,5 ha, situat în arealul satului Nistru, amenajat ca loc de agrement și pescuit sportiv pentru locuitorii așezărilor vecine.

Centru de confecționare a lăzilor de zestre din Băița (tradiție ~200 ani)

Atelier tradițional de confecționare a lăzilor maramureșene (cămașe portului popular), cu o istorie de aproximativ 200 de ani, unde se pot admira tehnici de țesut, broderie și asamblare transmise de generație în generație.

Personalități

Totfalusi Kis Miklós (1650–?) – celebru tipograf european, născut în Tăuții de Jos, autor al caracterelor tipografice „Kis” (cunoscute și sub numele Janson), considerate printre cele mai elegante și citibile fonturi serif create vreodată; a lucrat la Amsterdam, Leipzig și alte centre tipografice majore ale secolului XVII.

Ion Șugariu (1915–1972) – poet, prozator și publicist român, născut în Băița, membru al Academiei Române, autor al volumelor „Cântecul vieții”, „Pământul părintelui”, „Flacăra vieții”; a fost director al revistei „Viața Românească” și a contribuit semnificativ la promovarea culturii maramureșene.

Dr. Dumitru Apan (1920–?) – medic internist, activ la Tăuții-Măgherăuș între 1956–1969; a inițiat „Analiza stării de sănătate a populației” (1959–1969), a redactat Monografia circumscriptiei sanitare și a contribuit la îmbunătățirea indicatorilor demografici și igienico-sanitari ai zonei; circumscriptia sa a fost aleasă ca model la nivel național.

Distanța aeroport Tăuții-Măgherăuș - Brașov-Ghimbav International Airport (GHV)

Indicații rutiere Tăuții-Măgherăuș - Brașov-Ghimbav International Airport